Atunci când ești proprietarul unui cal, ai nu numai responsabilitatea de a-l încăleca și a-l scoate la plimbare, ci și de a-l îngriji zi de zi. De fapt, grija pentru întreținerea cotidiană a animalului ar trebui să fie literă de lege pentru orice persoană care deține un cal.

Ca orice animal, și calul se teme de două lucruri: de ceea ce cunoaște și de ceea ce nu cunoaște. Pentru sănătatea lor, periodic, facem cailor tratamente cu caracter preventiv, cum ar fi deparazitarea internă, administarea orală de vitamine sau alt gen de tratamente curative.

Doi ani mai târziu, avem un cal de 500 de kilograme care ne mușcă atunci când nu venim la el cu ceva bun, sare pe noi și ne calcă în loc să ne urmeze peste tot, și în loc să-și pună capul pe umărul nostru, ne lovește cu capul când stăm lângă el.

Încrederea îl face să se simtă confortabil în mediul lui și are câteva condiții pe cât de clare, pe atât de simple: să știe ce se așteaptă de la el, să știe la ce să se aștepte de la noi, și să nu fie pus în posturi dificile.

În libertate, un cal care afișează o mimică amenințătoare sau care este violent, nu are nimic de câștigat, ba mai mult, va fi probabil marginalizat sau exclus din grupul care este garanția securității sale. Odată aceste observații făcute, ne dăm seama că omul este cel care strică această dinamică, și atunci cade în sarcina noastră … Citește mai mult